veto
- veto
vè·to
s.m.
1. CO atto formale che preclude l'esecuzione di un provvedimento, di una decisione, di una proposta: diritto di veto; porre il veto a una legge, impedire che diventi esecutiva
2. TS dir.rom. facoltà dei magistrati, spec. dei tribuni della plebe, di opporsi alle decisioni di un altro magistrato | TS stor. prerogativa di uno stato di opporsi all'elezione di un determinato pontefice, riconosciuta fino ai primi del '900 ad alcuni paesi cattolici come Spagna, Francia, Austria
3. TS dir. nella costituzione italiana, facoltà del capo dello stato di opporsi alla formulazione di una legge
4. TS dir.intern. prerogativa di ciascun membro del consiglio di sicurezza delle Nazioni Unite di opporsi alle decisioni prese dagli altri membri in modo da impedire la loro esecuzione
5. CO estens., divieto, rifiuto; anche scherz.: ha il veto di usare la macchina
Sinonimi: opposizione, proibizione, rifiuto.
Contrari: approvazione, benestare, nullaosta.
\
DATA: 1791.
ETIMO: dal lat. vĕto, propr. 1Є pers. sing. dell'ind. pres. di vetāre "vietare".
Dizionario Italiano.
:
Look at other dictionaries:
veto — veto … Dictionnaire des rimes
veto — ve·to 1 / vē tō/ n pl ve·toes [Latin, I forbid, refuse assent to] 1: an authoritative prohibition 2 a: a power vested in a chief executive to prevent permanently or temporarily the enactment of measures passed by a legislature b: the exercise of… … Law dictionary
veto — ve‧to [ˈviːtəʊ ǁ toʊ] verb [transitive] LAW to officially refuse to allow something to happen, especially something other people have agreed: • An attempt to use £35 million to strengthen the bank s capital was vetoed by bank regulators. veto… … Financial and business terms
veto — VÉTO, vetouri, s.n. Drept excepţional pe care îl are cineva (recunoscut prin lege sau prin convenţii) de a se opune adoptării unei propuneri sau unei hotărâri; formulă prin care se exercită acest drept. – Din lat., fr. veto. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
Veto — Sn Einspruch erw. fach. (18. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus frz. veto m., einer Hypostase von l. veto ich verbiete , zu l. vetāre verbieten, nicht geschehen lassen . Mit dieser Formel konnten die römischen Volkstribunen Einspruch gegen… … Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache
Veto — Ve to, n.; pl. {Vetoes}. [L. veto I forbid.] [1913 Webster] 1. An authoritative prohibition or negative; a forbidding; an interdiction. [1913 Webster] This contemptuous veto of her husband s on any intimacy with her family. G. Eliot. [1913… … The Collaborative International Dictionary of English
veto — vȇto m DEFINICIJA pol. pravn. pravo člana nekog udruženja, pojedinca ili države da spriječi donošenje zaključka ili izvršenje odluke većine [apsolutni veto; suspenzivni veto] ETIMOLOGIJA lat. veto: zabranjujem ← vetare: zabraniti, ne dopustiti … Hrvatski jezični portal
veto — (Del lat. veto, yo vedo o prohíbo). 1. m. Derecho que tiene una persona o corporación para vedar o impedir algo. U. principalmente para significar el atribuido según las Constituciones al jefe del Estado o a la segunda Cámara, respecto de las… … Diccionario de la lengua española
Veto — Жанры Инди рок Альтернативный рок Электро Годы 2004 года наши дни … Википедия
veto — |é| s. m. 1. Oposição, recusa. 2. Fórmula que empregavam, em Roma, os tribunos do povo, para se oporem a um decreto do Senado. 3. Instituição pela qual uma autoridade pode opor se à entrada em vigor de uma lei (veto absoluto ou suspensivo do… … Dicionário da Língua Portuguesa
Veto — »Einspruch‹srecht›«: Das seit dem 18. Jh. bezeugte, dem politischen und parlamentarischen Bereich angehörende Fremdwort ist aus gleichbedeutend frz. veto entlehnt. Dies ist substantiviert aus lat. veto »ich verbiete«, der ersten Person Singular… … Das Herkunftswörterbuch
